Din spusele Nataliei Ivanova: „Învăț să îmi protejez bunăstarea și să mă pun pe primul loc”

Natalia Ivanova* este o femeie refugiată din Ucraina care a fugit din calea războiului împreună cu soțul ei. Până la război, ea deja se confruntase cu episoade de violență psihologică în familie, dar după sosirea în Moldova, situația s-a agravat și mai mult. Natalia a găsit sprijin psihologic la RCTV "Memoria", o organizație parteneră a UN Women, care a ajutat-o să depășească provocările pe care le întâmplina în relația sa cu soțul.

„În cei 46 de ani, cât am fost profesoară, am cunoscut sute de copii și am atâta experiență de comunicare cu copii, mame, tați, profesoare, profesori. Dar cu soțul meu...

El este un bărbat inteligent, de specialitate - inginer programator. O persoană respectată, care a ocupat funcții înalte de-a lungul anilor. Dar observam cum, în timp, după toate întâlnirile noastre de familie, în el creștea un fel de concurență față de mine, gelozia începea să îl roadă. Prietenii și prietenele noastre întotdeauna mă lăudau, zicându-mi că sunt inteligentă, o bună gospodină, o femeie cumsecade. El arăta că nu îi pasă, eu însă vedeam că se simte pus în umbră, chiar dacă nu erau motive pentru asta.

În tinerețe, amândoi eram consumați de muncă. Seara, când ne revedeam, relația noastră părea una obișnuită. Dar totul s-a schimbat în momentul în care ne-am pierdut fiul, care a fost omorât, când încerca să ia apărare unei tinere. A fost o lovitură grea pentru noi amândoi. El s-a schimbat foarte mult și cu vârsta, am început să înțeleg că nu avem niciodată o părere comună, și acest lucru provoca scandaluri din cele mai neînsemnate lucruri.

Tensiunile dintre noi au crescut, iar declanșarea războiului nu a făcut decât să ne îndepărteze și mai mult. El a decis să ne refugiem la Chișinău. Eu nu am vrut să plec, dar el m-a forțat. Mă temeam nu doar de război, ci și de el. Trăiam într-un spațiu mic, și mă simțeam tot mai încolțită.

Țin minte că vorbeam odată la telefon cu o prietenă din Ucraina, ce îmi povestea despre fiul ei, care luptă în război. Mi-a smuls telefonul din mână, că îl enerva să ne audă discutând. Nu m-a lăsat să vorbesc cu ea până la capăt.

Altădată, am deschis o carte, să citesc. Întotdeauna mi-a plăcut să citesc... și el știe, dar a început să strige la mine că o să-mi pierd vederea și că nu o să aibă grijă de mine.

Și așa era de fiecare dată, la orice mișcare a mea, la orice cuvânt, mereu găsea să spună ceva contra mea și chiar să îmi adreseze cuvinte urâte. Nu știu de unde scotea acele cuvinte, căci a lucrat într-un mediu intelectual toată viața. Uneori nu mă lăsa să ies din casă, se punea în ușă și încerca să îmi explice ceva... orice, doar să mă împiedice să ies.

Erau niște situații atât de apăsătoare și eu m-am prins la ideea că trăiesc mai mult în stradă, decât în casă, căci eu încercam mereu să fug de el, să îl evit. Știam că din orice se poate aprinde o scânteie. El îmi consuma toată energia. Eram obosită.

Într-o frumoasă zi, am aflat, foarte întâmplător, de RCTV "Memoria", o organizație care ajută persoanele refugiate. Inițial am venit pentru susținere psihologică, fiind o persoană afectată de război, nu vorbeam de familie. În timp, am cunoscut niște femei minunate acolo și mi-am deschis sufletul.

Psihologa de la Centru m-a ajutat atât de mult. Simplul fapt că vorbeam cu ea, mă făcea să mă simt atât de ușurată. Nu mai aveam acea greutate în picioare. Mergeam pe stradă și auzeam păsărelele, vedeam frunzele cum cad, admiram orașul. Ajungeam acasă un alt om.

Cu timpul, am început să îmi gestionez stările și emoțiile. Am ajuns să înțeleg că toată această situație, nu este o condamnare în viața mea. Deși mă simt acum mai puternică și mai liniștită, relația cu soțul meu rămâne complicată. Dar învăț să îmi protejez bunăstarea și să mă pun pe primul loc. Știu că merit mai mult și sunt pregătită să fac tot ce este necesar pentru a mă simți în siguranță.”

*Pentru a proteja identitatea protagonistei, a fost utilizat un pseudonim.

RCTV „Memoria” oferă assitență persoanelor refugiate din Ucraina în cadrul Proiectului „Un centru de reabilitare mai puternic, cu servicii mai bune pentru victime, supraviețuitori, supraviețuitoare și persoane aflate în situație de risc în contextul războiului din Ucraina”, sprijinit de UN Women Moldova și finanțat de Guvernul Statelor Unite.