„Înșfacă și Fugi” - filmul care abordează subiectul căsătoriilor forțate în Kârgâzstan, proiectat la Chișinău

Grab and Run” captură/Roser Corella

Abordând subiectul căsătoriilor forțate și răpirii femeilor, documentarul „Grab and Run/Înșfacă și Fugi” al regizoarei Roser Corello din Spania prezintă o altă realitate din Kârgâzstan unde căsătoriile forțate fac încă parte din tradițiile locale ale secolului XXI.

Sosită în Moldova pentru a participa la Festivalul Internațional de Film CRONOGRAF, Roser Corella ne-a relatat despre istoria din spatele documentarului său „Înșfacă și fugi”, dar și despre cât de important este să discutăm deschis despre aceste lucruri.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, criza identitară, dar și dinamica dintre sexe s-ar fi acutizat, afirmă Roser care, în lunile cât a lucrat pentru documentarul său a cercetat conotațiile istorice și sociale ale fenomenului. Inițial, răpirea femeilor de pe stradă și căsătoria aveau o semnificație romantică. De cele mai dese ori, tinerii se înțelegeau în prealabil. În timpul Uniunii Sovietice, lucrurile s-au schimbat, iar femeile mergeau la universitate, erau mai educate și mai reticente să se căsătorească tinere. Atunci fenomenul căsătoriilor forțate ar fi luat amploare și continuă până în ziua de azi, chiar dacă practică a fost interzisă prin lege.

„E șocant faptul că societatea oferă mai multă autoritate unei tradiții decât legii”, afirmă Roser. Totuși, orice societate este complexă, iar în calitate de regizoare trebuie să înțelegi mediul pe care îl cercetezi, mediul pe care încerci să-l redai prin imagini”, continuă aceasta.

Despre cum a reușit să pătrundă în miezul subiectului și al societății și să afle de la prima sursă despre această tradiție, Roser zice că nu a fost atât de dificil. „Inițial am contactat organizațiile pentru drepturile femeilor din Kârgâzstan, antropologii, în fiecare zi mergeam în sate, discutam cu localnicii, a fost o perioadă intensă, dar captivantă”.

„Am mers într-un sat relativ mic și intervievând aproximativ toate femeile din localitate, am rămas uimită să descopăr că 90% din femei au fost răpite, iar mai apoi forțate să se căsătorească cu răpitorii”.

Totuși, vocea lor denota resemnare. „Când le întrebam ce își doreau înainte de a fi răpite, majoritatea îmi ziceau că își doreau să-și continue studiile, să își găsească un loc de muncă sau să călătorească. Și într-o zi, din senin era răpită și de aici totul se rezuma la a deveni casnică”, afirmă Roser.

„Cel mai grav, din punctul meu de vedere este că, pe lângă umilința și violența prin care trece o femeie când este răpită, aceasta își pierde speranța de viața, este lipsită de alegerea ce ține de propriul destin. În toate lunile cât am discutat cu femeile din Kârgâzstan, foarte puține dintre ele după căsătorie au mers la universitate sau s-au angajat la muncă”, mai punctează Roser.

Ce le-ar obliga pe femei să accepte această tradiție inumană? Potrivit regizoarei, presiunea societății și rușinea pe care o femeie trebuie s-o îndure dacă refuză să se căsătorească sunt prea mari. „În Kârgâzstan este o rușine să fii văzută ieșind din casa unui bărbat fiind necăsătorită. În circumstanțe mai grave, dacă femeia opune rezistență, bărbatul o violează astfel încât femeia este obligată să rămână alături de el, împotriva voinței sale. În aceste cazuri, nici familiile nu le mai acceptă înapoi. Cultura rușinii este foarte proeminentă, iar victimele acesteia sunt mai mereu femeile”.

Un alt aspect care a ieșit la suprafață în documentarul regizoarei Roser Correla este rolul societății, inclusiv al mamelor, de complice al acestor fenomene. „Ai aștepta mamele care, la rândul lor au fost răpite, să nu accepte același destin pentru fiicele lor. Totuși, în fimul meu am încercat să fac un portret al societății care abundă în contradicții. Atunci când o fată este răpită, mama și bunica bărbatului au un rol important, ele trebuie să o convingă pe fată să accepte căsătoria forțată”, relatează Roser.

„Poate în acest fel femeile uită de rolul lor de victime”, își continuă gândul Roser. „Dacă faci parte dintr-o cultură care normalizează violența față de femei, devii parte a sistemului care pereptuează aceleași stereotipuri și fenomene inumane. Când am filmat o scenă pentru documentar la o școală din Kârgâzstan, copiii au fost întrebați ce părere au despre căsătoriile forțate, iar majoritatea au zis că e tradiție, iar tradițiile trebuie respectate”.

„Despre aceste lucruri și obiceiuri trebuie să vorbim, astfel de tradiții normalizează violența împotriva femeilor. Treaba mea este să deschid ochi și să arăt lumii ce se întâmplă”, a conchis regizoarea.

Documentarul „Grab and Run/Înșfacă și fugi” al regizoarei Roser Corella, prezintă tradiția kârghiză Ala-Kachuu, tradusă literalmente drept „înșfacă și fugi”, în care fetele sunt obligate să se căsătorească cu bărbații care le-au răpit. Chiar dacă tradiția a fost interzisă prin lege încă pe timpul URSS, interdicția este nerespectată până în prezent.

UN Women Moldova a susținut și în acest an promovarea drepturilor femeilor și abilitarea acestora prin susținerea unor evenimente speciale în cadrul festivalului de film CRONOGRAF. Documentarul „Înșfacă și fugi” va fi prezentat publicului larg pe 31 mai în cadrul unei Proiecții Speciale dedicate drepturilor femeilor și tot în aceeași zi, la teatrul Satiricus, Roser Corella va participa la un panel de discuții despre rolul femeii în film.