Femeile fug de războiul din Ucraina, însă își doresc să se întoarcă acasă

De la începutul războiului în Ucraina, Moldova și Polonia au găzduit cel mai mare număr de persoane refugiate. La data de 22 apriilie, în diverse regiuni ale Republicii Moldova se adăpostesc aproximativ 91 de mii de persoane refugiate. UN Women colaborează cu partenerii în vederea colectării, analizei și diseminării datelor statistice pentru a ilustra impactul diferit și disproporțional al invaziei militare a Federației ruse în Ucraina asupra femeilor și fetelor. Împreună cu Poliția de Frontieră a Republicii Moldova, la mijlocul lunii martie, UN Women a elaborat o fișă informativă ce conține date referitoare la profilul demografic al persoanelor refugiate din Ucraina găzduite în Moldova. Împreună cu Organizația Internațională pentru Migrație, UN Women a efectuat un sondaj privind modelele de strămutare, colectând date cantitative. Pentru a obține date calitative în vederea evaluării situației persoanelor refugiate, UN Women a discutat cu femeile refugiate din centrele de plasament temporar. Vă invităm să citiți istoriile lor.

Ana, o tânără de 23 de ani din orașul Mariupol, a plecat singură din țară în prima zi a războiului. Ultimele 3 săptămâni, tânăra a locuit într-un centru de plasament temporar în comuna Vatici, raionul Orhei. „Încerc să fac sport în fiecare zi. Îmi place să alerg. Aceasta mă ajută să mă detașez de gândurile rele,” spune Ana.

În Ucraina, Ana activa în calitate de profesoară de limba engleză. Acum, pentru a nu-și pierde unica sursă de existență pe timp de aflare în Moldova, aceasta predă online. „Să fiu sinceră, eu nici nu știu dacă colegii și studenții mei încă mai sunt în viață. Nu am nici o legătură cu orașul meu natal. Pot doar să sper,” a adăugat ea.

Ana spune că la centru i s-a oferit tot de ce are nevoie: acoperiș, mâncare delicioasă, dar și acces la servicii medicale și internet. Îi lipsesc doar rudele și prietenii, care au rămas în Ucraina.

Marina, din orașul Odesa, este o manichiuristă care locuiește în același centru de plasament temporar ca și Ana. La centru, ea este o celebritate locală care le face manichiura altor refugiate. Această activitate o ajută să uite pe scurt timp despre război. „Acum, manichiura este un gen de terapie pentru mine. Întotdeauna vorbesc cu femeile și fetele cu care lucrez; uneori le pot da și sfaturi. Acum, într-o perioadă atât de dificilă, comunicarea ne ajută pe toate,” povestește Marina.

Când a început războiul, Marina ezita să plece — ea spera că situația se va îmbunătăți. Însă i-a fost foarte dificil din punct de vedere psihologic. „Sunetele sirenelor mă deprimau atât de mult, încât nu-mi puteam găsi locul. Pentru a nu le auzi, ascultam muzică la volum mare,” își amintește ea.

Aceasta a plecat din Odesa singură în grabă, iar după câteva zile petrecute în Moldova, a început să-i lipsească meseria. Marina le-a arătat altor refugiate portofoliul său de lucrări, iar când a înțeles că le poate îmbunătăți starea de spirit cu ajutorul desenelor creative pe unghiile lor, aceasta s-a întors în Odesa cu o prietenă care avea un automobil și avea posibilitate să ia ustensilele ei de lucru. În scurt timp, Marina a început să le facă manichiura refugiatelor de la centru, astfel creând un sentiment de normalitate pentru toți. În același timp, Marina își face griji pentru părinții săi care au rămas în Odesa, în special pentru tatăl său care este grav bolnav. „Ne simțim bine aici, dar acasă este mai bine,” spune ea.

Acest lucru îl simt și alte femei care locuiesc în centrul pentru refugiați de la Vatici, acestea constituind 90% din numărul total de 70 de persoane refugiate aflate la centru și nici una nu are intenția de a sta mult timp în Moldova — acestea își doresc să se întoarcă acasă și să fie pace în Ucraina.

În raionul Strășeni, UN Women a vizitat un alt centru de plasament temporar pentru refugiați, care în trecut era un centru de recreere pentru copii și tineret. La moment, acest centru găzduiește aproximativ 60 de persoane, majoritatea fiind femei și copii.

Înainte de război, Snejana își trăia o viață fericită și pașnică lângă mare. Având 41 de ani, aceasta activa în calitate de coloristă în orașul Odesa și nu-și putea imagina că viața ei se poate schimba atât de brusc într-o zi. „Copiii mei nu puteau dormi din cauza bombardamentelor și toți eram foarte epuizați,” își amintește Snejana. „Am înțeles că nu avem altă opțiune decât să părăsim Ucraina.” Până au ajuns la vamă, Snejana conducea automobilul cu geamurile deschise, pentru ca militarii să vadă că în automobil sunt copii. „M-am simțit în siguranță doar atunci când am traversat granița cu Moldova. Nu aveam unde mă duce, dar datorită oamenilor calzi și primitori din Moldova, eu și copiii mei avem tot necesarul,” spune ea.

UN Women și Organizația Internațională pentru Migrație au efectuat un sondaj privind modelele de strămutare și au vorbit cu aproximativ 3,000 de persoane refugiate la punctele de intrare și ieșire din țară, puncte de tranzit, centre de plasament și locuințe private. Conform sondajului, femeile reprezintă majoritatea persoanelor care au fugit din Ucraina, constituind 81% din numărul total al persoanelor refugiate. Vârsta medie a femeilor este de 40 de ani, iar 60% de femei au vârsta cuprinsă între 30-49 de ani. Femeile își asumă o responsabilitate imensă ce ține de grija de copii însoțită de separarea de familie și resurse financiare limitate. 83% de femei au sosit cu cel puțin un copil cu vârsta de până la 18 ani, majoritatea având un copil (44%) sau doi (34%).

„Integrarea măsurilor de egalitate de gen, precum și dimensiunilor de vârstă și diversitate în eforturile intersectoriale de răspuns la criza refugiaților este crucială pentru a ne asigura că femeile, fetele, bărbații și băieții — în special persoanele supuse riscurilor sporite sau persoanele marginalizate — au acces egal și pot beneficia de ajutor, servicii și informație,” explică Dominika Stojanoska, reprezentanta de țară UN Women Moldova.