Îndemn către întreaga comunitate: să ne mobilizăm pentru un viitor digital echitabil!
Data:
De la studiile online și activismul digital până la extinderea rapidă a locurilor de muncă bine plătite din domeniul tehnologiilor, era digitală a generat oportunități fără precedent pentru abilitarea femeilor și a fetelor. Însă, avansarea tehnologiilor presupune, de asemenea, noi forme de inegalitate și amenințări sporite la adresa drepturilor și bunăstării oamenilor.
Femeile și fetele rămân subreprezentate în ceea ce privește crearea, utilizarea și reglementarea tehnologiilor. Acestea au mai puține șanse să utilizeze servicii digitale sau să urmeze o carieră în IT și mai multe șanse să se confrunte cu hărțuirea și violența în mediul online. Acest lucru limitează nu doar abilitarea lor digitală, ci și potențialul transformator al tehnologiilor în ansamblu - în ultimul deceniu, excluderea femeilor din sfera digitală a dus la pierderea a 1 trilion de dolari din PIB-ul țărilor cu venituri mici și medii.
În contextul escaladării crizelor globale, trebuie să facem o alegere: permitem tehnologiilor să extindă decalajele existente și să își concentreze în continuare puterea în mâinile unui număr limitat de persoane sau le facem să funcționeze în scopul asigurării unui viitor mai sigur, mai durabil și mai echitabil pentru toți.
Deciziile pe care le luăm astăzi vor influența în mod semnificativ traseul pe care îl vom urma. Astfel, am identificat patru acțiuni pe care le putem întreprinde în acest sens:
1. Asigurarea lipsei deficiențelor în ceea ce privește accesul la tehnologii și competențele digitale.
Odată cu digitalizarea tot mai accentuată a vieții noastre cotidiene, diferențele de gen în ceea ce privește accesul la tehnologie reprezintă o amenințare care poate lăsa femeile și fetele în urmă. Deși eforturile în vederea eliminării acestor lacune au dus la îmbunătățirea indicatorilor parității de gen, decalajul absolut dintre accesul bărbaților și al femeilor de fapt a crescut, din 2019, cu 20 de milioane. În prezent, 63% de femei au acces la internet, comparativ cu 69% de bărbați. Statisticile arată că femeile sunt cu 12% mai puțin predispuse să dețină un telefon mobil, iar această tendință nu s-a modificat semnificativ nici în perioada pandemiei.
Aceste medii globale nu dezvăluie întreaga situație: rasa, vârsta, prezența unei dizabilități, statutul socioeconomic și locația joacă un rol în determinarea accesului și utilizării digitale disponibile femeilor. Grupurile marginalizate, cum ar fi femeile în vârstă, femeile din mediul rural și femeile cu dizabilități, se confruntă cu obstacole semnificativ mai mari în calea digitalizării. În țările mai puțin dezvoltate, deși semnalul de bandă largă acoperă 76% din populație, doar 25% din aceasta are acces la internet, bărbații fiind cu 52% mai predispuși să se încadreze în această categorie.
Toate acestea arată clar că eliminarea lacunelor în materie de acces va necesita mai mult decât o infrastructură digitală mai bună. Pentru a conecta cât mai multe femei cu lumea digitală, trebuie abordați factorii importanți precum accesibilitatea, accesul la electricitate, confidențialitatea și siguranța online, normele sociale și abilitățile digitale.
Niciun sector nu poate face acest lucru de unul singur: va fi nevoie de colaborare între guverne, afaceri și societatea civilă și organizațiile pentru femei, printre altele. Integrarea explicită a perspectivelor de gen și intersecționale în planurile și politicile digitale poate contribui la catalizarea acestui tip de coordonare transsectorială – un punct de plecare crucial, având în vedere că doar jumătate din politicile sau planurile generale naționale în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) fac referire la perspectiva de gen în prezent. Elaborarea cu succes a politicilor va necesita, de asemenea, o cercetare sporită privind barierele din calea accesului femeilor la resursele digitale, precum și colectarea de date privind eficiența eforturilor în vederea depășirii acestora.
Dar nu este suficient să știm ce funcționează – guvernele trebuie să investească în programe și inițiative bazate pe dovezi. Acordarea de subvenții pentru achiziționarea de smartphone-uri și laptop-uri, precum și furnizarea de planuri de date la costuri reduse, pot reprezenta soluții eficiente în depășirea barierelor de acces bazate pe gen, în special pentru femei și fete. Acest lucru este valabil și pentru programele de alfabetizare digitală, care pot contribui la oferirea competențelor de care au nevoie fetele și femeile pentru a fi lidere, a se conecta și a modela cu succes spațiul digital.
2. Încurajarea participării femeilor și fetelor în domeniile STEM
În prezent, femeile rămân o minoritate atât la facultățile din domeniile STEM, cât și în câmpul muncii, reprezentând doar 28% dintre absolvenții facultăților de inginerie, 22% dintre angajații din domeniul inteligenței artificiale și mai puțin de o treime din angajații din sectorul tehnologic la nivel global. Fără o reprezentare egală în aceste domenii, participarea femeilor la modelarea tehnologiei, a cercetării, a investițiilor și a politicilor va rămâne extrem de limitată. Aceleași provocări se aplică accesului lor la profesiile cu perspective de creștere în carieră și cu salarii mari – o inegalitate agravată de faptul că, pe măsură ce tehnologiile și inovările digitale perturbă industriile, femeile vor suporta mai multe provocări ce țin de pierderea locurilor de muncă.
Stereotipurile legate de aptitudinile necesare pentru carierele STEM influențează negativ deciziile fetelor în ceea ce privește intrarea în aceste domenii. Acest lucru poate determina un cerc vicios în care lipsa de încurajare în STEM conduce la un nivel mai scăzut de cunoștințe și, în consecință, la o reducere a interesului femeilor și fetelor de a explora aceste domenii.
Femeile care totuși ajung să acceseze domeniul tehnologiilor informaționale, deseori, se confruntă cu un mediu ostil, cu o diferență semnificativă de remunerare (21%) și rate de promovare considerabil mai mici (52 de femei la fiecare 100 de bărbați). Aproape jumătate (48%) raportează cazuri de hărțuire la locul de muncă. O proporție semnificativă de 22% femei menționează că intenționează să părăsească definitiv locul de muncă din cauza atitudinii negative întâlnite în acest sector.
Eforturile anterioare de a spori reprezentarea femeilor s-au concentrat adesea pe presupusul dezinteres al femeilor față de domeniile STEM, și nu pe excluderea acestora din sistem. Acest lucru reprezintă un pas înapoi, promovând de fapt ideea că femeile nu au un interes sau un talent real în domeniile STEM. Soluțiile eficiente trebuie să vizeze atât barierele care impun femeile să renunțe la locurile de muncă în domeniile STEM, cât și cele care împiedică fetele să intre în domeniile respective.
Oferirea accesului universal la servicii de internet de mare viteză pentru profesori și elevi, precum și asigurarea alfabetizării digitale pentru toți utilizatorii și utilizatoarele pot spori numărul de fete în STEM, în special al celor care provin din medii mai puțin privilegiate. Învățarea digitală oferă noi oportunități de adaptare a mediilor educaționale și a programelor de învățământ la necesitățile fetelor și studentelor din grupurile marginalizate.
Eforturile în vederea eliminării prejudecăților de gen din școli sunt, de asemenea, esențiale, la fel ca și asigurarea accesului fetelor la sesiuni de instruire oferite de către mentore în domeniile STEM cu care acestea se pot identifica. Iar conectarea STEM la alte discipline, precum și accentuarea potențialelor sale răspunsuri la provocările societale, care conform cercetărilor, reprezintă un factor decisiv în ceea ce privește alegerea fetelor, poate contribui și la creșterea interesului acestora.
Pentru a sprijini femeile într-o piață a muncii în continuă schimbare, ar trebui să se dezvolte programe de recalificare și perfecționare specializate, concentrându-se în mod deosebit pe grupurile care sunt mai susceptibile să fie lăsate în urmă. De asemenea, este necesară o reglementare extinsă în domeniul muncii pentru a se asigura că tranzițiile în carieră îmbunătățesc poziția femeilor și nu perpetuează inegalitățile existente. Aceasta include un salariu minim de subzistență, reglementări împotriva discriminării salariale și sisteme de protecție socială care abordează, de exemplu, discrepanțele dintre sarcinile de îngrijire neremunerate ale femeilor și bărbaților.
3. Crearea tehnologiilor care să răspundă necesităților femeilor și fetelor
Tehnologia își reflectă creatorii și creatoarele. Așadar, atunci când femeile și fetele sunt lăsate în afara spațiilor tehnologice și de inovare, nu este de mirare că instrumentele digitale nu reușesc să răspundă necesităților acestora. Insuficiența gravă de investiții, de exemplu, în instrumentele digitale care promovează sănătatea sexuală și reproductivă reprezintă rezultatul firesc al proceselor decizionale care exclud în mod sistematic vocile femeilor.
În contextul accesului digital limitat, femeile produc mai puține date decât bărbații, iar datele colectate nu sunt întotdeauna descompuse în mod corespunzător în funcție de gen, ceea ce duce la o reprezentare inegală în seturile de date. Acest lucru are consecințe negative asupra învățării automate și a serviciilor bazate pe inteligența artificială (IA). O analiză globală a 133 de sisteme IA din 1988 până în prezent, a arătat că 44,2% au manifestat prejudecăți de gen, în timp ce 25,7% au manifestat atât prejudecăți de gen, cât și rasiale. Aceste prejudecăți au dus la servicii de calitate inferioară, distribuire inegală a resurselor și consolidarea stereotipurilor dăunătoare.
Această problemă a rămas în mare parte necontrolată din cauza calității nesatisfăcătoare a supravegherii sectorului tehnologic. Chiar și în cazurile în care au fost elaborate norme etice, acestea nu au oferit garanții și, din moment ce reglementarea a fost lăsată în mare parte la latitudinea companiilor, multe dintre acestea au ignorat sau au subinvestit în strategii de atenuare a efectelor distructive.
Crearea unor tehnologii mai incluzive, mai puțin părtinitoare, începe cu procese de proiectare și reglementare bazate pe drepturile omului. Aceasta înseamnă axarea pe vocile femeilor marginalizate și vulnerabile, precum și ale oamenilor de știință din domeniul social și comportamental și a experților/telor în drepturile omului, în proiectarea de noi instrumente digitale. Aceasta înseamnă, de asemenea, abordarea explicită a tensiunilor dintre exercitarea diverselor drepturi în mediul online, cum ar fi libertatea de exprimare versus dreptul la siguranță. În consecință, pentru a fi aplicate eficient, normele etice trebuie să fie bazate pe standarde și norme internaționale privind drepturile omului.
Sectorul tehnologic nu poate fi lăsat să gestioneze individual reforma în materie de reglementare.Este necesar ca guvernele să intervina și să definească responsabilitățile afacerilor, să instituie mecanisme de monitorizare, cum ar fi evaluările impactului de gen și să asigure transparența utilizării datelor prin intermediul auditurilor obligatorii ale inteligenței artificiale. La nivel internațional, guvernanța digitală va fi crucială în asigurarea că dezvoltarea tehnologiei este în concordanță cu binele comun, și nu doar cu interesele corporațiilor multinaționale.
4. Abordarea violenței în bază de gen în mediul online
În ciuda prevalenței și gravității sale, nu există o definiție universal acceptată a violenței în bază de gen în mediul online, dar aceasta poate fi înțeleasă prin orice act de violență comis, asistat sau agravat de utilizarea TIC pe criterii de gen. Deși astfel de acte au loc adesea în sfera virtuală, ele au ca rezultat daune tangibile - fizice, sexuale, psihologice, sociale, politice și / sau economice. Este important să subliniem că această formă de violență nu se oprește atunci când femeile se deconectează, ci există o legătură între violența din mediul virtual și cea din lumea reală. Tehnologia poate contribui la perpetuarea și intensificarea monitorizării, traficului și altor forme de abuz.
În sfera online, violența în bază de gen forțează, de asemenea, femeile și fetele să se auto-cenzureze, limitându-le capacitatea de a se implica și de a participa în mediul virtual. Pe măsură ce social media devine un spațiu din ce în ce mai important atât pentru socializare, cât și pentru organizare, acesta a devenit, de asemenea, un spațiu-cheie de dezinformare de gen, informare falsă, discurs sexist de incitare la ură și multe altele - toate acestea subminând exprimarea și dezvoltarea femeilor în mediul online.
Femeile care se confruntă cu forme intersectate de discriminare, precum femeile cu dizabilități sau din comunitățile LGBTIQ+, se confruntă cu un risc și mai mare de a fi supuse violenței în bază de gen facilitată de tehnologie. Situația este similară și în cazul femeilor publice, cum ar fi jurnaliste, politiciene și activiste pentru drepturile femeilor, deoarece acestea sunt supuse unor niveluri mai mari de discursuri de incitare la ură și altor forme de violență decât bărbații din aceleași poziții.
Dincolo de lipsa unei definiții formale, nu există norme și standarde globale coerente privind violența în bază de gen în mediul online. Pe măsură ce tehnologia generează noi forme de violență, cum ar fi deepfake-urile neconsensuale – cadrele juridice existente nu se mai aplică. Iar violența online (la fel ca toate formele de violență în bază de gen) este grav subraportată, doar 1 din 4 femei raportând acte de violență pe platforma unde acestea au avut loc și chiar mai puține – 14% – fiind raportate instituțiilor de protecție.
Astfel, trebuie luate măsuri prompte și decisive. Legislația trebuie să fie elaborată în colaborare cu organizațiile pentru femei, să fie axată pe drepturile omului și să ia în considerare opiniile supraviețuitoarelor. Factorii de decizie politică trebuie să colaboreze cu sistemul judiciar, cu organizațiile societății civile, cu mass-media și cu alte sectoare pentru a dezvolta răspunsuri coerente și strategii eficiente de prevenire. În plus, procesele de proiectare bazate pe drepturile omului pot îmbunătăți sistemele de raportare și moderare, reducând astfel numărul victimelor.
În cele din urmă, predarea utilizării responsabile a mediului digital poate contribui la rezolvarea problemelor legate de violența online, insuflând în același timp empatie și utilizarea etică a mass-mediei digitale și învățând băieții și bărbații să devină susținători ai egalității de gen.