Ziua internațională a femeilor din mediul rural

Raisa Buga: Nu poți aplauda cu o singură mână

Data: 15 octombrie 2021

Photo: Stela Donțu/UN Women Moldova

Raisa Buga este profesoară de geografie și directoare a gimanziului Dimitrie Cantemir din or. Cornești, raionul Ungheni. Locuitoare a satului Cornești, ea practică această meserie timp de treizeci și doi ani și a încercat întotdeauna să promoveze egalitatea de gen în comunitatea sa, educând generații întregi în spiritul egalității și a respectului reciproc. Proiectul EVA – Promovarea egalității de gen în raioanele Cahul și Ungheni, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de UN Women în parteneriat cu UNICEF, a încurajat-o în această misiune, făcând-o să înțeleagă cât de prețios este eforul ei și ajutând-o să descopere instrumente inovative de avansare a egalității de gen precum – devianța pozitivă.

„Eu locuiesc în satul Cornești din raionul Ungheni. Ziua mea începe până la răsăritul soarelui, cu o cafea neagră și cu gândul – să nu pierd transportul școlar care mă duce la gimnaziul din orășelul Cornești, unde predau de treizeci și doi de ani geografia, iar de câțiva ani, sunt și directoare de școală. Am crescut într-o familie calmă, cu ambiția și dorința de a face lumea „noastră” mai bună. L-am pierdut pe tata la doar trei ani, iar mama nu s-a recăsătorit niciodată.

În copilărie am văzut violența la vecini, adică în alte familii, iar când am crescut, cineva mi-a spus că bărbatul este întotdeauna capul familiei, și această frază a schimbat ceva în mine. Eu consider că atât femeile cât și bărbații pot construi lucruri mărețe. Am făcut masteratul la aproape patruzeci de ani, și am observat că deși bărbații erau mai puțin implicați în activități, obțineau într-un final, aceleași rezultate ca și noi, femeile. Pe lângă toate, biserica a avut dintotdeauna standarde duble față de femei și bărbați: le-a „educat” pe femei într-o manieră umilă.

Astfel de situații m-au determinat să schimb ceva în comunitatea mea, să mă implic. Datorită diferitor proiecte, precum cele susținute de UN Women, am început să predau ca oră opțională – egalitatea de gen, care la început, deși privită sceptic, a fost imediat îndrăgită de copii. Proiectul EVA m-a făcut să descopăr un instrument pe care-l practicasem anterior, dar pe care nu-l conștientizasem niciodată – devianța pozitivă. La început, am fost foarte surprinsă de felul în care pot funcționa lucrurile – să aduci o schimbare spre bine punând accent pe o abatere de la normă! O descoperire simplă, dar cât de grandioasă! Atunci, am înțeles că prin această metodă pot ajuta mai multe familii cu probleme, în care există violență, să conștientizeze efectele acestui fenomen.

Analizând modele de familii în care există armonie și toleranță zero față de violență, am înțeles că acolo unde tatăl este implicat mai mult în îngrijirea directă și educația copiilor, acolo este mai puțină violență și copiii au o performanță școlară mai bună. 

În baza unui asemenea model de devianță pozitivă recent am intervenit cu determinare într-o astfel de familie cu doi copii pe care o aveam în vizor de vreo cinci ani. Discuțiile individuale cu fiecare dintre adulții acestei familii și încurajarea tatălui să facă pași mici precum spălatul încălțămintei copiilor de noroi, luarea copiilor de la școală și verificările periodice dacă aceștia au toate rechizitele necesare pentru școală, au adus rezultate îmbucurătoare.  Acest tată a devenit unul dintre cei mai grijulii și responsabili părinți din școală.

Înainte nu existau atâtea studii și metode de educare în spiritul egalității de gen, iar acum avem la îndemână tot mai multe instrumente. Tot în cadrul proiectului EVA – am descoperit două practici pozitive care funcționează în UE, legate de prevenirea și combaterea violenței pe care am decis să le aplic în școală. Una din ele va fi dedicată promovării egalității de gen, iar cealaltă, Tăcerea nu este de aur, – va sensibiliza publicul față de violență și va încuraja raportarea acestui fenomen. 

Din păcate, femeile încă sunt vulnerabile deoarece au multă neîncredere în forțele proprii și nu sunt pregătite să-și argumenteze și apere opiniile. Ca să izbutească, e important să se educe și să se informeze constant. Eu deja observ la fetele din generația copiilor mei că își pot expune mai clar punctul de vedere, ceea ce nu e caracteristic pentru generația mea, căreia îi este specifică frica și supușenia.

E important să schimbăm imaginarul încă din școală, să începem cu manualele, și să explicăm de ce tații nu trebuie să fie reprezentați doar ca mecanici sau zidari, iar mamele – gospodine sau casnice. Proiectul EVA ne învață cum să folosim inovația pentru a avansa prin educație misiunea egalității de gen în satele și orașele din raionul Ungheni.

În plus, pandemia a schimbat peste noapte multe lucruri. Ne-a făcut să înțelegem cât de important e să fim împreună. Lecția principală a fost că – nu poți aplauda cu o singură mână. Ecranele – m-au făcut să simt izolarea, să simt lipsa contactului celeilalte mâini, conexiunea inversă.”

 

Raisa Buga, cu o carieră în educație de 32 de ani, promovează în fiecare zi egalitatea de gen în satul ei, contribuie la combaterea stereotipurilor și la prevenirea violenței pe bază de gen prin metode inovative în educație. Ea aplică practici pozitive preluate din experiența UE, creează jocuri de rol, și lucrează cu grupuri de inițiativă locală. Raisa Buga este una dintre beneficiarele proiectului EVA- Promovarea egalității de gen în raioanele Cahul și Ungheni, care are scopul de a abilita autoritățile publice locale față de fenomenul violenței pe bază de gen are menirea să îmbunătățească capacitatea și instrumentele de evaluare a răspunsurilor și serviciilor specializate multidisciplinare.