Aceste lacune salariale au consecințe negative reale și zilnice pentru femei și familiile lor. Efectele negative sunt exacerbate și mai mult pe timp de criză. Se estimează că efectele pe scară largă ale COVID-19 ar putea provoca sărăcie extremă până în 2021 pentru 96 de milioane de oameni, aducând la 435 de milioane numărul total de femei și fete care trăiesc cu 1,90 dolari pe zi.

Cu ocazia primei Zile internaționale a egalității salariale, marcată pe 18 septembrie, îți propunem să analizezi atent diferența de remunerare între femei și bărbați și care sunt soluțiile pentru a o înlătura.

Ce înțelegem prin remunerare egală pentru muncă de valoare egală?

Egalitatea de remunerare înseamnă că toți lucrătorii au dreptul să primească o remunerare egală pentru o muncă de valoare egală. Deși conceptul reflectă un principiu destul de evident, s-a dovedit dificil să se determine ce presupune și cum se aplică în practică remunerarea egală.

„Muncă de valoare egală” poate însemna un loc de muncă identic sau similar, dar și un loc de muncă care nu este identic, dar care are o valoare egală. Această distincție este importantă, deoarece, deși munca femeilor și a bărbaților poate implica diferite tipuri de calificări, abilități, responsabilități sau condiții de muncă, ea poate fi totuși de aceeași valoare și, prin urmare, merită o remunerare egală.

Chidi King, Directoarea Departamentului pentru Egalitate al Confederației Sindicale Internaționale și membră a inițiativei „Campionii egalității salariale” a UN Women și OIM, indică ca exemplu că un loc de muncă în sectorul construcțiilor, dominat de bărbați, poate avea aceeași valoare obiectivă identică sau similară cu cea a unui loc de muncă în sectorul de îngrijire a copiilor, dominat de femei. Și totuși, munca de îngrijire a copiilor este probabil să fie plătită mai puțin.

În luna iulie curent, Noua Zeelandă a adoptat un proiect de modificare a Legii privind egalitatea de salarizare, chiar dacă legea existentă garanta deja că femeile și bărbații vor fi plătiți în mod egal pentru aceeași muncă. Noua lege asigură faptul că femeile și bărbații vor fi plătiți în mod egal pentru o muncă diferită, dar de o valoare egală, inclusiv în sectoarele în care femeile sunt în mod tradițional mai slab plătite.

Noțiunea de „remunerare” nu se limitează la un salariu de bază; este vorba de toate elementele veniturilor. Pe lângă salarii, formele de remunerare includ orele suplimentare, bonusurile, diurnele de deplasare, acțiunile companiei, asigurările și alte beneficii. Deoarece salariul de bază este adesea doar o mică parte din remunerarea totală a unui lucrător, este important, prin urmare, ca în ecuație să fie încorporate toate formele de plată.

De ce persistă diferența de remunerare între bărbați și femei?

Diferența de remunerare între bărbați și femei este înrădăcinată în inegalități sistemice. Femeile, în special migrantele, sunt supra-reprezentate în economia informală din întreaga lume. Priviți în jur: vânzătorii ambulanți, lucrătorii casnici, lucrătorii din cafenele și agricultorii de subzistență sunt adesea femei. Acestea au locuri de muncă neoficiale care se încadrează adesea în afara sferei legislației muncii, prinzându-le în medii de lucru slab remunerate și periculoase, fără indemnizații de asistență socială. Aceste condiții precare pentru lucrătoare perpetuează diferența de remunerare între bărbați și femei.

Pe lângă faptul că sunt supra-reprezentate în locuri de muncă precare și informale, femeile îndeplinesc, la nivel global, de trei ori mai multe sarcini familiale și casnice decât bărbații. Printre ele se numără treburile casnice precum gătitul, curățenia, aprovizionarea cu lemne de foc și apă, precum și îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă. Deși sarcinile familiale constituie coloana vertebrală a prosperității familiilor, comunităților și economiilor, ele rămân sub-evaluate și slab recunoscute. Volumul de muncă zilnică pe care o efetuați poate fi măsurat cu ajutorul calculatorului UN Women pentru sarcinile familiale neremunerate.

Pedeapsa de maternitate este un alt factor al inegalității de remunerare. În medie, mamele care lucrează sunt plătite mai puțin decât femeile fără copii, iar disparitatea devine tot mai mare pe măsură ce numărul copiilor pe care îi are o femeie crește. Faptul că mamele primesc salarii mai mici poate avea legătură cu reducerea timpului de muncă, cu angajarea la locuri de muncă care permit un echilibru mai bun între viața profesională și viața personală, dar care tind să fie mai puțin remunerate, cu deciziile de angajare și promovare care penalizează cariera mamelor, dar și cu lipsa unor programe de sprijinire a revenirii la muncă a femeilor care au părăsit piața muncii.

Efectele durabile ale rolurilor tradiționale și restrictive de gen sunt, de asemenea, responsabile pentru crearea și menținerea inegalităților de remunerare. Stereotipurile de gen le îndepărtează pe femei de profesiile dominate în mod tradițional de bărbați și le împing spre munci de îngrijire, care sunt adesea văzute ca „necalificate” sau „slab calificate” și, prin urmare, mai slab plătite.

Mai mult decât atât, practicile de angajare și deciziile de promovare discriminatorii, care le împiedică pe femei să ocupe posturi de conducere și funcții bine plătite, mențin diferența de remunerare între bărbați și femei. „Nu este vorba doar de diferența de remunerare, ci și de diferența de oportunități, iar simpla aspirație de a fi văzută ca fiind egală este o provocare”, declară Abby Wambach, figură emblematică în lumea sportului, dublă medaliată cu aur la Jocurile Olimpice și campioană la Campionatul Mondial de Fotbal Feminin. După ce s-a retras din fotbal, Abby Wambach și-a dat seama că a marcat mai multe goluri decât orice alt bărbat, dar că a fost plătită mult mai puțin. „Dacă credeți că sunteți tratate nedrept, nu așteptați frica de a protesta: protestați”, afirmă ea.

De ce remunerarea egală este o problemă urgentă acum?

Remunerarea egală este importantă deoarece este vorba de o nedreptate flagrantă și că milioane de femei și familii trăiesc în sărăcie și lipsă de oportunități.

Ce trebuie făcut?

În timp ce guvernele elaborează politici pentru a face față consecințelor crizei globale provocate de COVID-19, trebuie urgent să le punem pe femeile lucrătoare pe picior de egalitate cu bărbații. Femeile constituie majoritatea lucrătorilor din prima linie de luptă împotriva pandemiei. Ele oferă servicii esențiale de sănătate și îngrijire și, prin urmare, sunt expuse la o multitudine de riscuri și stresuri suplimentare. În plus, de la începutul pandemiei au fost pierdute 305 milioane de posturi cu normă completă, iar spre deosebire de multe crize economice anterioare în care pierderile de locuri de muncă au fost adesea cele mai mari în sectoarele dominate de bărbați, această criză afectează munca femeilor cel puțin la fel de mult ca și cea a bărbaților, dacă nu chiar mai mult.

Pe măsură ce tot mai multe femei se confruntă cu dificultăți economice din cauza COVID-19, lupta pentru o remunerare egală capătă un nou caracter urgent, deoarece persoanele care câștigă cel mai puțin sunt cele mai afectate de discrepanța de venituri. În Statele Unite, femeile de culoare câștigă doar 62 de cenți, băștinașele 57 de cenți, iar femeile hispanice 54 de cenți pentru fiecare dolar pe care îl câștigă bărbații albi. Când bugetul este restrâns, salariile mici le pot împiedica pe femei și familii să aibă ce pune pe masă, să-și asigure o locuință sigură și să aibă acces la serviciile de asistență medicală și educație atât de necesare, iar aceste consecințe pot perpetua ciclurile de sărăcie de la o generație la alta.

Ce arată datele privind remunerarea egală în întreaga lume?

Remunerarea inegală este o problemă persistentă și universală. În pofida progreselor semnificative în educația femeilor și a ratelor mai mari de participare a femeilor pe piața muncii în multe țări, reducerea diferenței de remunerare între bărbați și femei a fost prea lentă. Cu acest ritm, mai sunt necesari 257 de ani pentru a ajunge la paritatea economică.

Salariul mediu al lucrătoarelor este în general mai mic decât cel al bărbaților în toate țările și pentru toate nivelurile de studii și grupele de vârstă. Femeile care lucrează în industriile dominate de bărbați ar putea câștiga mai mult decât cele angajate în industriile dominate de femei, însă diferența de remunerare între bărbați și femei persistă în toate sectoarele.

Deși estimările diferenței de remunerare între bărbați și femei pot varia foarte mult între regiuni și chiar în interiorul țărilor, țările cu venituri mai mari tind să aibă niveluri de inegalitate salarială mai mici decât țările cu venituri mici și medii. Cu toate acestea, estimările diferenței de remunerare între bărbați și femei subestimează adevărata amploare a problemei, mai ales în țările în curs de dezvoltare, din cauza lipsei de informații despre economiile informale, care sunt compuse în mod disproporționat din femei. Deci, imaginea completă este probabil mai proastă decât ceea ce ne arată datele disponibile.

Click aici pentru a explora datele Organizației Internaționale a Muncii cu privire la diferența de remunerare între bărbați și femei specifice fiecărei țări.

Care este pasul următor? Măsuri de promovare a remunerării egale

Înlăturarea diferenței de remunerare între bărbați și femei necesită un ansamblu de măsuri care favorizează munca decentă pentru toți. Aceasta include măsuri care promovează formalizarea economiei informale, care plasează lucrătorii informali sub egida unei protecții legale și eficiente și care le permit să-și apere mai bine interesele.

Chidi King, expertă în domeniul remunerării egale, spune că „Una dintre cele mai eficiente și mai rapide modalități de reducere a diferenței de remunerare între femei și bărbați este asigurarea unor salarii minime suficiente (sau plafoane de salarizare) și a protecției sociale universale”. Întrucât femeile sunt supra-reprezentate în locuri de muncă mai puțin remunerate, salariile minime suficiente și protecția socială le-ar aduce beneficii semnificative.

Chidi King mai spune că adoptarea pe scară largă a legilor proactive privind echitatea salarială, care îi obligă pe angajatori să revizuiască în mod regulat practicile de remunerare, să evalueze diferențele de remunerare între bărbați și femei și să ia măsuri pentru a le elimina, ar ajuta la reducerea acestui decalaj. Transparența criteriilor și deciziilor de remunerare în cadrul companiilor ar putea contribui, de asemenea, la prevenirea prejudecății de gen.

Asigurarea drepturilor lucrătorilor de a se organiza și de a negocia convenții colective este o parte importantă a soluției. Este de o importanță crucială ca femeile să participe la structurile de conducere ale angajatorilor și sindicatelor, elaborând o legislație care stabilește cadre juridice cuprinzătoare care promovează egalitatea de gen la locul de muncă.