Femeile refugiate din Ucraina trăiesc traumele războiului și durerea despărțirii

Data:

La data de 24 februarie, Natalia, Irina și Cristina, trei prietene și mame din Odesa, au fost trezite de alarme aeriene și explozii. Rusia a lansat o ofensivă militară împotriva Ucrainei.

Natalia cu fiica ei Elena. Credit foto: Nadejda Roșcovanu, UN Women Moldova
Natalia cu fiica ei Elena. Credit foto: Nadejda Roșcovanu, UN Women Moldova

„Stres, pericol și ambuteiaje, în special în apropierea unităților militare... A fost teribil să văd saci plini cu nisip la punctele de control. Nici nu-mi amintesc tot drumul spre Moldova, pentru că eram foarte panicată.” își amintește Cristina de 41 de ani, care a venit cu fiicile sale de 18 și 3,5 ani. „După traversarea frontierei, voluntarii și voluntarele ne-au ajutat cu hrană și transport. Le suntem foarte recunoscătoare moldovenilor.”

Natalia tocmai a împlinit 40 de ani, la începutul lui martie, însă aceasta nu a fost un motiv de sărbătoare. În Odesa, activa într-o clinică privată în calitate de administratoare. Își iubea serviciul și pacienții. „Eram mulțumită de viața mea. Acum, prețuim asta și mai mult. Este foarte dificil să părăsești un oraș atât de frumos și bogat din Ucraina și să renunți la tot ce ai avut. M-am născut și am copilărit în Odesa. Nu înțeleg de ce orașul meu a fost atacat. Îmi lipsește casa, soțul, mama. Pur și simplu vreau ca acest coșmar să se încheie și să ne întoarcem acasă.”

Women refugees from Ukraine bear trauma and pain of separation
Irina cu fiul său Makar. Photo credit: Nadejda Roșcovanu, UN Women Moldova

De la începutul ofensivei militare, Irina de 24 de ani, a folosit subsolul vecinilor ca și adăpost pentru ea și fiii săi de 6 și 4 ani. Erau nevoiți să fugă în adăpost la fiecare 30 de minute când auzeau alarmele aeriene.

„În Odesa, era relativ liniștit, însă era foarte dificil. Puteam pur și simplu să vorbim între noi și să auzim explozii. Noi înveleam copiii în plapume și panicate fugeam în subsolul vecinilor. În noaptea din 27 februarie am decis să plecăm după ce presa a scris despre navele militare la malurile Odesei.” a spus Irina.

Și-au lăsat casele doar pentru securitatea copiilor lor. Era foarte dificil să le explice de ce erau nevoiți să doarmă în subsol și care este cauza acelor sunete și explozii îngrozitoare pe care le-au auzit pentru prima oară în viața lor.

Natalia a venit cu fiicele sale de 17 și 4,5 ani. Soțul și mama ei au rămas în Odesa. În fiecare zi își face griji pentru ei și siguranța lor. „Vreau să fiu cu soțul meu. Noi ne-am îmbrățișat când ne-am luat rămas bun și eu nu știu dacă-l voi mai vedea vreodată. Aceasta este foarte dificil.” spune Natalia.

Și familia Irinei a rămas în Odesa, inclusiv frații ei. „Eu țin legătura cu ei, noi vorbim în fiecare zi, însă îmi fac griji când ei nu răspund la telefon, îmi este frică pentru ei.” spune Irina.

Au luat doar câteva lucruri, doar cele mai necesare, și au plecat. „Avem foarte puține haine pentru copii și pentru noi. Eu am venit în adidași, iar aici e zăpadă.” spune Cristina.

Fiecare dimineață începe cu mesaje celor dragi, pentru a afla unde se află, dacă sunt bine și dacă e liniște la ei. Nici nopțile nu sunt liniștite, se trezesc des pentru a verifica știrile.

„Nu este normal să ai așa o viață, noi suntem oameni pașnici. Noi trăim în secolul al XXI-lea. Noi ne dezvoltam, ne făceam studiile, dar acum pur și simplu fugim. " spune Natalia.

De Ziua Internațională a Femeilor, Natalia, Cristina și Irina își doresc doar să fie pace și să se întoarcă acasă. Ele știu că nimic nu va mai fi cum a fost, însă în pofida greutăților, îndeamnă toate femeile afectate de ofensiva militară din Ucraina să fie curajoase și reziliente.  

De la începutul ofensivei militare din Ucraina, mai mult de 1,5 milioane de oameni, în mare majoritate femei și copii, s-au refugiat în țările vecine. Republica Moldova a primit peste 240,000 de refugiați, dar acest număr crește în fiecare zi.

UN Women efectuează o analiză de gen a nevoilor umanitare în Moldova împreună cu OIM și partenerii locali. Scopul este de a asigura că datele din perspectiva de gen și vocile femeilor sunt luate în considerare și sunt parte a asistenței umanitare pentru a oferi un răspuns cât mai complet nevoilor femeilor și fetelor.