"Devii tată cu adevărat când înveți să dăruiești iubire", Liviu Tverdostup. O istorie din Clubul Taților, IPLT Waldorf
„Oricine poate fi tată, dar doar un tată cu adevărat dedicat devine un adevărat tătic.” Așa își începe povestea un tată din comunitatea Clubului Taților de la IPLT Waldorf – un tată fericit și recunoscător pentru cele două fetițe ale sale de 5 și 7 ani, alături de care învață, zi de zi, să descopere lumea din perspective noi.
Pentru el, rolul de tată este o responsabilitate și un dar. Un dar care vine în momentul în care încetezi să cauți iubire și începi să o dăruiești. A înțeles asta în clipe simple: în diminețile în care fetițele lui îl iau de mână, în hohotele lor de râs care se nasc dintr-un fleac, în modul spontan în care îl învață să trăiască cu entuziasm, curiozitate și pasiune.
Printre activitățile lor preferate se află explorarea naturii și relația cu animalele. Acasă, au o adevărată „familie extinsă”: trei câini, o pisică, un cameleon, un papagal, o țestoasă, un măgar, un mânz, un măgăruș și o iapă. Fetițele știu numele fiecăruia, rutina fiecăruia și au cu toții o relație specială.
Prin grija pentru animale, tatăl le arată fetelor ce înseamnă responsabilitatea, empatia și blândețea. Le explică totul în cuvinte simple, pe înțelesul lor, transformând fiecare moment într-o lecție despre viață.
„Fiind tată, am înțeles că singura metodă reală de a educa este prin exemplul propriu”, spune el. Iar fetele învață nu din ce aud, ci din ce văd: din răbdarea lui, din felul în care oferă timp, prezență și siguranță.
A aflat despre Clubul Taților întâmplător, într-un grup de pe platforma Viber. I-a atras atenția ideea că prezența tatălui influențează decisiv personalitatea copilului – și a decis să participe.
A descoperit un spațiu în care tații învață unii de la alții, unde vulnerabilitatea nu este slăbiciune, ci curaj. Cel mai valoros lucru pe care l-a înțeles aici este importanța flexibilității mentale în ceea ce privește rolurile de gen.
„În familie, bărbatul și femeia nu sunt în competiție, sunt o echipă. O familie bazată pe parteneriat și egalitate este singura formulă pentru un cuplu fericit și pentru copii sănătoși emoțional.”
Participarea la Clubul Taților l-a ajutat să vadă cât de prețioasă este implicarea tatălui în educația copiilor.
„Doar educându-mă pe mine, îmi pot educa fetele”, spune el cu sinceritate.
În serile lor liniștite, după ce ziua se așază, fetele sunt lângă tatăl lor să povestească ziua lor. Fetele vorbesc fiecare pe rând, sau uneori peste cuvintele celeilalte, cu entuziasmul copiilor care știu că sunt ascultați. El le lasă să spună tot ce au pe inimă. Sunt momente simple, dar în ele se adună toată forța lor de a merge mai departe. Uneori, una dintre fete se sprijină pe umărul tatălui, îi ia mâna sau îl îmbrățișează din senin. Sunt gesturi care îi aduc aminte de ea, aceeași blândețe, aceeași liniște, aceeași căldură. În clipele acestea își dă seama cât de mult trăiește mama lor prin ele: în felul în care oferă afecțiune, în delicatețea atingerilor, în felul în care caută apropierea atunci când cineva are nevoie de ea. Și poate de aceea, oricât de grele sunt uneori zilele, nu se simt niciodată cu adevărat singuri. Iubirea mamei rămâne acolo, discretă și firească, în viața lor de zi cu zi — în râsul fetelor, în gesturile lor, în modul în care își găsesc puterea să se susțină reciproc.
Așa își continuă drumul: un tată și două fiice care învață, împreună, să fie puternici în felul lor, cu zile bune, cu zile grele, cu momente de teamă și cu clipe de bucurie care îi țin pe toți trei în picioare. Ei cresc unii prin alții și unii pentru alții.
Și chiar dacă viața i-a pus în situația de a se sprijini doar în trei, nu sunt niciodată doar trei. Mama lor este acolo, în tot ce fac: în felul fetelor de a oferi îmbrățișări fără motiv, în tăcerile în care se strâng împreună, în curajul care apare exact când au nevoie. Trăiește în gesturile lor mici, în felul tatălui de a le mângâia fruntea și în fiecare pas pe care îl reușesc împreună.
Poate acesta este adevărul lor cel mai puternic: iubirea ei nu i-a părăsit niciodată.
Îi ține aproape. Îi crește. Îi susține. Le luminează drumul cu o blândețe care nu se vede, dar se simte.
Deși experiențele trăite preced participarea în Clubul Taților, cadrul oferit de acest program a facilitat împărtășirea lor într-un mediu sigur și de susținere, dedicat implicării active a taților în viața copiilor. Pentru acest tată, Clubul Taților a fost un grup de suport care i-a oferit sprijin, încredere și confirmarea că a fi tată înseamnă, înainte de toate, a fi prezent în viața copiilor.
Clubul Taților este un proiect dezvoltat în cadrul programului regional „EU4Gender Equality: Împreună împotriva stereotipurilor de gen și a violenței pe bază de gen”, finanțat de Uniunea Europeană European Union in the Republic of Moldova, implementat de UNFPA Moldova și UN Women Moldova cu suportul Centrul de Informare si Documentare privind Drepturile Copilului.