COVID-19: Femeile în prima linie

În momentul în care pandemia COVID-19 ne lovește din plin, în timp ce piețele bursiere se prăbușesc, școlile și universitățile se închid, oamenii își fac rezerve, iar mediul de acasă se schimbă și devine supraaglomerat, un lucru este cert: în această situație, problema nu este legată doar de sănătate. Este o criză profundă pentru societățile și economiile noastre, o criză ce scoate în evidență carențele instituțiilor publice și private, care funcționează în prezent doar dacă femeile își asumă nenumărate roluri slab remunerate.

Salutăm eforturile guvernelor care iau măsuri extraordinare pentru a stopa răspândirea infecțiilor. De asemenea, aplaudăm liderismul robust de care dă dovadă lumea, de la comunități locale până la șefi de stat, în realizarea intervențiilor bine orientate, fie că este vorba de declarațiile Cancelarei Angela Merkel și ale Prim-ministrei Erna Solberg, menite să reducă din temerile concetățenilor lor, sau de atenția considerabilă pe care Prim-ministra Jacinda Ardern o acordă asistenței sociale în cadrul măsurilor sale economice.

Copiii nu mai merg la școală, iar unele mame pot continua să lucreze și de acasă. Cu toate acestea, multe dintre ele și-au asumat și rolul de învățătoare și îngrijitoare, afectând persoanele care au ocupat aceste funcții până de curând. Pentru cele 8,5 milioane de femei migrante, lucrătoare casnice, care depind deseori de contracte precare, pierderea veniturilor afectează și persoanele aflate în grija lor. Femeile profesioniste, cum ar fi mama sud-coreeană a doi copii – Sung So-young, vorbesc de dilema cu care se confruntă: să se reîntoarcă la birou sau să stea acasă pentru ca partenerul lor, care câștigă mai mult ca ele, să poată continua să lucreze. Pe măsură ce școlile se închid în tot mai multe țări, numărul mamelor din întreaga lume care se confruntă cu această problemă este în creștere, iar consecințele sunt tot mai mari.

La 15 martie 2020, existau 207.855 cazuri confirmate de persoane afectate de acest virus în 166 de țări, regiuni și teritorii. Fără date dezagregate pe sexe, însă, aceste cifre ne prezintă doar o parte din realitatea impactului pe care virusul îl are asupra femeilor și bărbaților. Avem nevoie de mult mai multe date dezagregate pe sexe pentru a ști cum evoluează situația, inclusiv cu privire la diferite rate de infectare, efectele economice diferențiate, povara disproporționată a responsabilităților familiale, precum și incidența violenței în familie și a abuzului sexual. 

Chiar și fără aceste date, experiența obținută în urma altor epidemii majore din trecut ne permite să identificăm punctele forte și vulnerabilitățile specifice pe care trebuie să le monitorizăm și să le protejăm proactiv. În țările în care guvernele sau companiile au sisteme de protecție a veniturilor, acestea pot ajuta la soluționarea acestor dileme, la păstrarea veniturilor și la prevenirea sărăcirii gospodăriilor. Intervențiile trebuie să includă și persoanele din economia informală, acolo unde majoritatea femeilor care lucrează în afara casei își câștigă existența. O astfel de protecție socială este mai eficientă dacă vizează în special femeile.

Epidemia de Ebola care a lovit țările din Africa de Vest – Guineea, Liberia și Sierra Leone – din 2014 până în 2016, și epidemia cauzată de virusul Zika în America Latină din 2015-2016 oferă date dezagregate pe sexe, care ne permit să învățăm lecții esențiale în materie de sănătate publică și pe plan socio-economic. Femeile care au trecut prin acele epidemii au fost, așa cum sunt și astăzi, expuse la riscuri de sănătate și economice, care erau intrinsec legate de rolurile lor în comunitate și de responsabilitățile de a avea grijă de casă și de familie.

De exemplu, infecțiile cauzate de virusul Ebola și Zika sunt potențial catastrofale pentru femeile însărcinate. Chiar și așa, în timpul epidemiilor anteriore, accesul la serviciile de planificare familială a fost foarte limitat, iar femeile însărcinate și cele care alăptau au fost excluse din campaniile de vaccinare împotriva virusurilor. Acest fapt evidențiază cât de important este de a menține serviciile de sănătate maternă pentru a evita reapariția deceselor în timpul nașterii și de a asigura accesul egal al femeilor la dezvoltarea și utilizarea tuturor produselor medicale, inclusiv accesul la vaccinuri odată ce sunt produse.

În Liberia, 85% din comercianții care își vând zilnic produsele la piață sunt femei. Mijloacele lor de trai și securitatea lor economică au avut de suferit atunci când restricțiile de circulație instituite din cauza virusului Ebola le-au limitat activitatea comercială și au afectat mărfurile perisabile. La vremea respectivă, în colaborare cu Banca Centrală a Liberiei, reușisem să ajutăm câteva mii de femei, care practicau comerțul transfrontalier, să-și salveze și să-și dezvolte afacerile prin transferuri de numerar efectuate cu ajutorul tehnologiilor de telefonie mobilă. Acest lucru subliniază importanța luării în considerare a rolurilor pe care femeile trebuie să le joace în luarea măsurilor de remediere și a utilizării inovatoare a tehnologiei pentru depășirea problemelor.

A venit momentul ca guvernele să recunoască atât amploarea contribuției femeilor, cât și situația precară în care se află multe dintre ele. Trebuie să se pună accentul pe sectoarele unde femeile sunt suprareprezentate și slab remunerate, inclusiv salariatele la zi, femeile care dețin afaceri mici, cele care lucrează la servicii de curățenie, îngrijire, casierie și catering, dar și cele din economia informală.

La nivel global, femeile constituie 70% din lucrătorii de primă linie din sectorul sănătății și serviciilor sociale, precum surori medicale, moașe, menajere și spălătorese. Avem nevoie de strategii de atenuare care să vizeze în mod specific efectele economice și de sănătate ale pandemiei COVID-19 asupra femeilor și care sprijină dezvoltarea rezistenței femeilor, așa cum am văzut în Liberia și în alte părți. În plus, pentru a maximiza eficacitatea acestor intervenții, femeile trebuie să fie implicate pe deplin în implementarea lor, să fie primele care primesc ajutor și să colaboreze în procesul de elaborare a soluțiilor pe termen lung.

În fiecare zi aflăm mai multe despre amploarea pandemiei din China. Am lucrat îndeaproape cu liderii acestei țări ca parte a răspunsului colectiv al Națiunilor Unite. Prin intermediul campaniilor comune am ajuns la 1 miliard de persoane prin intermediul unor mesaje menite să sensibilizeze publicul prin informații despre sănătatea publică, să combată stigmatizarea și discriminarea, să reflecte necesitățile specifice ale femeilor, să promoveze liderismul și contribuțiile femeilor și să elaboreze planuri de redresare care combină egalitatea, sănătatea și economia.

Sunt mândră de faptul că echipa UN Women a fost prezentă la fiecare etapă a acestui parcurs, asigurând accesul la informații sensibile la gen și colaborând cu diferite agenții-surori precum UNFPA, care a mobilizat sprijin pentru femeile însărcinate și condiții de naștere sigure. Colaborăm, de asemenea, cu organizațiile de femei din întreaga lume, cum ar fi refugiatele Rohingya din regiunea Cox’s Bazar (Bangladeș), unde femeile, în special cele care trăiesc în medii extrem de segregate, nu pot avea acces la informații esențiale. Aici, femeile au format o rețea prin care femeile și fetele sunt informate despre cum să se protejeze și să evite infecțiile.

Noi toți cei implicați în acest efort, fie în sectorul public sau privat, trebuie să adoptăm o abordare coordonată, care să pună accentul pe oameni, pentru a consolida rapid capacitatea sistemelor de sănătate, atât în țările dezvoltate, cât și în cele aflate în curs de dezvoltare, ca parte a unui efort conștient în care femeile sunt în prima linie. Acest efort include, spre exemplu, îmbunătățirea accesului la echipamente de protecție personală corespunzătoare pentru îngrijitoarele la domiciliu, înlăturarea barierelor pe care le întâmpină la locul de muncă, prin promovarea condițiilor de muncă flexibile, și asigurarea cu produse de igienă menstruală. Aceste necesități sunt și mai mari în regiunile izolate sau plasate în carantină. De asemenea, trebuie luate în considerare problemele asociate cu violența bazată pe gen, care este agravată de aceste condiții, dar nu primește atenția cuvenită în eforturile de răspuns la pandemie.

Violența împotriva femeilor este deja o epidemie în toate societățile, fără excepție. În fiecare zi, 137 de femei sunt, în medie, ucise de un membru al propriei familii. Știm, de asemenea, că nivelurile de violență în familie și exploatare sexuală cresc atunci când gospodăriile sunt supuse unor tensiuni tot mai mari cauzate de preocupările legate de probleme de securitate, sănătate și bani, precum și de condițiile de trai limitate și restricționate. Este ceea ce observăm frecvent printre populațiile strămutate în taberele de refugiați aglomerate, iar recent, cazurile raportate de violență în familie s-au triplat în unele țări unde se aplică măsuri de distanțare socială.

Violența cibernetică a devenit, de asemenea, un fenomen comun pe internet, iar întrucât restricțiile de circulație cresc prezența pe site-urile cu jocuri și spațiile pentru discuții online, vigilența în acest domeniu este necesară pentru a proteja fetele. Însăși fetele își pot consolida acțiunile de rezistență în acest domeniu și să vină cu soluții care să fie urmate pe rețelele de socializare. În China, hashtagul #AntiDomesticViolenceDuringEpidemic [lupta împotriva violenței în familie pe timp de epidemie] s-a răspândit rapid și ajută la expunerea riscului de violență în perioada izolării legat de anumite resurse online.

COVID-19 ne oferă posibilitatea să întreprindem acțiuni radicale și pozitive pentru a elimina inegalitățile care există de mult timp în multiple aspecte ale vieții femeilor.. Există posibilități nu doar de rezistență la această criză, dar și de recuperare și progresare în continuare. Îndemn guvernele și pe toți ceilalți prestatori de servicii, inclusiv cei din sectorul privat, să profite de această ocazie pentru a-și planifica răspunsul la COVID-19 așa cum nu au mai făcut-o niciodată și să adopte pe deplin o perspectivă de gen, promovând o consolidare proactivă a experienței în egalitatea de gen în rândul echipelor de intervenție. De exemplu, poate fi vorba de includerea fondurilor de urgență pentru adăposturile de femei, astfel încât acestea să poată răspunde la necesitățile femeilor care trebuie să scape de relații violente, și de îndreptarea sprijinului economic și a măsurilor de ajutor financiar în special către sectorul de vânzări cu amănuntul, sectorul ospitalier și întreprinderile mici, unde femeile sunt angajate în mare parte în bază de contracte nesigure, sau chiar fără contract, și sunt cele mai vulnerabile la măsurile economice impuse.

Toate aceste aspecte necesită finanțare; organizațiile care intervin în lupta cu COVID-19 au nevoie de resurse bugetare pentru egalitatea de gen și incluziunea socială și îndemn donatorii să țină cont de acest lucru în sprijinul lor, drept un element constant extrem de pozitiv ce trebuie inclus în bugetele de dezvoltare, și să îmbunătățească, în loc să reducă, sprijinul pe care îl acordă măsurilor de promovare a egalității de gen. Organizațiile care oferă servicii femeilor au nevoie de ajutor pentru a-și consolida intervențiile și pentru a se pregăti de etapa de recuperare. Pentru aceasta sunt necesare resurse de care multe organizații duc lipsă. Le solicităm finanțatorilor să-și consolideze mai degrabă sprijinul pentru femei, decât să adopte o abordare de austeritate. Avem nevoie de un răspuns mondial coordonat, de amploarea celui care a urmat după criza financiară, care să țină cont de perspectiva de gen și care să fie pe deplin incluziv.

Este timpul să recunoaștem valorile personale și naționale, dar și puterea solidarității cu serviciile publice și cu societatea în general. Avem ocazia să reconstruim societăți mai bune, mai robuste, mai rezistente și mai echitabile. Acum este momentul să stabilim priorități ambițioase. Dacă întreprindem acum măsurile potrivite pentru a restabili viitorul, putem aduce atât alinare, cât și speranță femeilor din întreaga lume.